Iti place TIGRA? Fii prietenul nostru pe Facebook
Welcome, Guest
Username: Password: Remember me

TOPIC: Ciudatenii...

Re:Ciudatenii... 3 years 8 months ago #7137

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
Un chinez doarme şase luni în şir şi stă treaz următoarele şase

Caz incredibil în China, unde un bărbat în vârstă de 74 de ani suferă de o boală care îl face să doarmă jumătate de an, pentru ca jumătatea cealaltă să o petreacă fără să închidă un ochi, scrie The Sun.

Potrivit familiei, în perioada în care doarme, chinezul Li Zhiming este ca în comă, oamenii fiind nevoiţi să îi toarne supă caldă pe gât pentru a-l hrăni, dar şi să-i schimbe scutecele, întrucât bărbatul nu se poate trezi să meargă la toaletă. „Când doarme parcă este în comă. Nu-l putem trezi sub nicio formă - dacă îi dăm supă, înghite automat, dar în rest nu are nicio reacţie”, spune Fu Yip, nora chinezului.

Medicii chinezi nu ştiu exact care este cauza pentru care Li Zhiming poate dormi şase luni în continuu.

Cert este că următoarele şase luni chinezul şi le petrece treaz, uiându-se la televizor sau cutreierând străzile, inclusiv noaptea. „După ce se trezeşte nu mai doarme timp de şase luni - se plimbă noaptea pe străzi şi se uită la televizor”, a adăugat nora bărbatului de 74 de ani.
The administrator has disabled public write access.

Re:Ciudatenii... 3 years 8 months ago #7152

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
Daca aveti rabdare, un articol foooarte interesant :
Întunecarea globală
Întunecarea globală este reducerea graduală a nivelului de iradiere globală directă pe suprafaţa terestră care a fost observată timp de mai multe decenii la rând după începutul măsurătorilor sistematice în anii 1950.

Se consideră că aceasta este cauzată de o creştere în particule cum ar fi aerosolii sulfuraţi în atmosferă din cauza acţiunilor antropice. Acest efect variază în funcţie de locaţie, însă global este estimat a fi o reducere cu 4% faţă de nivelurile din 1960. S-a observat o inversare a acestei tendinţe în ultimul deceniu. Cu toate acestea, întunecarea globală a interferat cu ciclul hidrologic, reducând evaporarea şi este posibil să fi cauzat secete în anumite zone. Întunecarea globală creează un efect de răcire care este posibil să fi mascat parţial efectul gazelor de seră şi al încălzirii globale.
Cauză şi efecte

Se considera că întunecarea globală a fost cauzată de prezenţa crescândă a particulelor de aerosoli în atmosferă, cauzată de factorul antropic. Aerosolii şi alte particule absorb energia solară şi reflectă lumina solară înapoi în cosmos. Poluanţii se pot de asemenea amesteca cu picăturile de ploaie. Cu cât picăturile de ploaie conţin mai mult poluant, cu atât picăturile sunt mai multe (aceeaşi cantitate de apă este dispersată în mai multe picături). Picăturile mai mici fac norii mai reflectivi astfel încât din ce în ce mai multă lumină solară este reflectată înapoi în spaţiu şi cât mai puţină atinge suprafaţa Pământului.

Norii interceptează atât căldura solară, cât şi căldura radiată de Pământ. Efectele lor sunt complexe şi variază în timp, locaţie şi altitudine. De obicei, în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopţii, radierea căldurii terestre către Pământ încetineşte pierderea de căldură la nivelul suprafeţei terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală.
[modifică] Cercetare ştiinţifică

La sfârşitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheţii. Astfel a descoperit că feedback-ul gheaţă-albedo creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric terestru. Cu cât mai multă zăpadă şi gheaţă există pe sol, cu atât mai multă radiaţie solară este reflectată înapoi în spaţiu, cu atât mai rece devine Pământul şi cu atât mai mult ninge. Alte studii au descoperit că poluarea împreună cu eruperea unor vulcani poate demara o noua epocă glaciară.

La mijlocul anilor 1980, Atsumu Ohmura, un cercetător în domeniul geografiei de la Institutul Federal de Tehnologie din Elveţia a constatat că radiaţia solară care cade pe suprafaţa Pământului a scăzut cu peste 10% în ultimele 3 decenii. Aceste descoperiri sunt în aparentă contradicţie cu încălzirea globală, temperatura crescând în acest timp. Ohmura a publicat descoperirile sale în Variaţia seculară a radiaţilor globale în Europa, 1989, după această publicaţie urmând şi altele.

Întunecarea globală a fost de asemenea descoperită în regiuni din fosta URSS[7]. Gerry Stanhill, care a studiat aceste evoluţii pe plan global, a şi numit fenomenul „întunecarea globală”.

Cercetări independente în Israel şi Olanda, avute loc spre sfârşitul anilor 1980, au demonstrat o reducţie aparentă în cantitatea de lumină solară în pofida faptului că se putea uşor observa o încălzire a climei. Rata întunecării variază în lume, însă este în medie estimată la 2-3% per deceniu cu posibilitatea ca această tendinţă să fi suferit un revers în 1990. Este dificil de efectuat măsuratori precise din cauza dificultăţii calibrării clare a instrumentelor folosite şi problemei acoperirii spaţiale. Oricum, efectul este prezent într-o măsură în orice punct de pe Glob.

Efectul întunecării globale este cauzat de schimbări în atmosfera terestră; valoarea radiaţiei solare în partea superioară a atmosferei nu se schimbă cu mai mult o fracţiune din acest nivel.

Efectul variază mult de la o zonă la alta, însă se estimează că media globală este:

* 5.3% (9 W/m²), între 1958 şi 1985 (Stanhill şi Moreshet, 1992)[8]
* 2%, între 1964 şi 1993 (Gilgen şi alţii, 1998)[11]
* 2.7%, până în 2000 (Stanhill şi Cohen, 2001)[12]
* 4% între 1961 şi 1990 (Liepert, 2002)[13][14]

Aceste informaţii au fost publicate în urma unor măsurători locale la suprafaţa Pământului şi nu sunt o medie cu adevărat globală. Nu se cunoaşte exact dacă pe suprafaţa oceanului a avut loc fenomenul de întunecare sau opusul lui, cu toate că o măsurătoare specifică a calculat efectul asupra unei zone de 400 mile marine din India până în Oceanul Indian şi insulele Maldive.

Este posibil ca efectele regionale să predomine, însă aceasta nu se referă exclusiv la circulaţia regională a aerului. Cele mai mari reduceri se găsesc la latitudinile medii din emisfera nordica. Regiunea spectrului radiaţiei lumioase cea mai afectată pare a fi mai mult cea vizibilă şi infraroşie decât partea ultravioletă a spectrului.
[modifică] Factorul de pan-evaporare

Pe parcursul ultimilor (estimativ) 50 de ani, pan evaporarea a fost monitorizată atent. Timp de mulţi ani nimeni nu a luat în calcul aceste măsurători. În anii 1990, însă, în Europa, Israel şi America de Nord, oamenii de ştiinţă au remarcat ceva care pe moment au considerat foarte straniu: rata de evaporare scădea, cu toate că se aşteptau să crească datorită încălzirii globale. Aceaaşi tendinţă a fost observată în China pe o perioada similară. O scădere a radiantei solare este considerată forţa motrice din spatele acestei schimbări. Cu toate astea, spre deosebire de alte zone ale lumii, în China scăderea radiantei solare nu a fost întotdeauna însoţită de o creştere în plafonul de nori şi precipitaţii. Se consideră că aerosolii joacă un rol critic în scăderea iradiantei solare în China.

Producătorul BBC David Sington consideră că mulţi climatologi privesc factorul de pan evaporare şi datele obţinute în urma măsurătorilor drept cea mai convingătoare dovadă a întunecării globale. Experimentele de pan evaporare sunt uşor de reprodus cu echipamente ieftine, sunt multe locaţii folosite pentru agricultură în lume în care, în multe cazuri, aceste măsurători au fost făcute pentru aproape jumătate de secol. Cu toate astea, pan evaporarea depinde de o serie de factori adiţionali în afară de radianta solară netă. Ceilalţi doi factori majori sunt deficitul de presiune a vaporilor şi viteza vântului. Temperatura ambiantă este un factor neglijabil.

Data de pan evaporare coroborează datele obţinute cu radiometrul şi le completează cu datele obţinute folosind piranometrul. Ajustând aceşti factori, rezultatele pan evaporării au fost comparate cu rezultatele simulaţiilor climaterice.
[modifică] Cauze probabile

Arderea incompletă a combustibililor fosili (cum ar fi diesel) şi a lemnului eliberează funingine în aer. Cu toate că acesta este un component extrem de insignifiant al poluării aerului la nivelul suprafeţei terestre, fenomenul are un efect semnificativ de încălzire al atmosferei la altitudini de peste doi kilometri, deasemenea răcind suprafaţa oceanului, absorbind radiaţia solară.

Experimentele din Maldive (unde s-a comparat atmosfera de deasupra insulelor de nord şi de sud) în 1990 a demonstrat că efectul poluanţilor macroscopici în atmosferă la acel moment (venind din sud dinspre India) a cauzat o reducere de circa 10% în nivelul de lumină solară care ajungea la suprafaţă sub un nor poluant – o reducere cu mult mai mare decat s-a aşteptat în prezenţa particulelor înşişi.

Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5–1% datorat particulelor, variaţia foarte mare de la această predicţie putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte de activ în procesul reflectării luminii înapoi în spaţiu.

Fenomenul care a cauzat întunecarea globală poate avea şi efecte regionale. În timp ce o mare parte din Pământ s-a încălzit, regiunile ce stau în direcţia vântului care bate dinspre marile surse de poluare aeriană (în special emisiile de dioxid de sulf) s-au răcit considerabil. Acest lucru explică răcirea părţii de est a Statelor Unite şi încălzirea relativă a părţii de vest.

Unii climatologi consideră că urmele lăsate de avioane (urme de vapori) sunt un factor al întunecării globale, însă fluxul aerian constant nu a permis testarea acestei teorii. Oprirea totală a traficului aerian civil timp de trei zile după atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au oferit o ocazie rară în care să se observe impactul urmelor de vapori asupra climatului. În timpul acestei perioade, a fost observată o creştere în variaţii a temperaturii diurne de peste 1 °C în majoritatea regiunilor Statelor Unite, acest lucru demonstrând că urmele de vapori au crescut temperaturile nocturne şi/sau au scăzut temperaturile diurne cu mult mai mult decat s-a crezut anterior.

Cenuşa vulcanică eliberată în aer poate reflecta razele solare înapoi în spaţiu şi, astfel, poate răci planeta. Scăderi bruşte în temperatura atmosferei Pământului au fost observate în urma erupţiilor vulcanice mari cum ar fi cea din Muntele Agung în Bali care a erupt în 1963, El Chichon în Mexic, care a erupt în 1983, Ruiz în Columbia, care a erupt în 1985 sau Pinatubo în Filipine, care a erupt în 1991. Cu toate acestea, şi pentru erupţii majore norii de cenuşă rămân stabili doar pentru perioade relativ scurte.
[modifică] Reversiunea tendinţei de întunecare

M. Wild şi alţi cercetători, făcând măsurători la suprafaţa terestră, au raportat opusul fenomenului începând cu 1990, iar Pinker a descoperit că întunecarea continuă să crească la suprafaţa Pământului în timp ce fenomenul opus are loc la suprafaţa oceanului. Aceste două studii argumentează paralel fenomenul care are loc deasupra oceanului, însă sunt contradictorii privind fenomenele ce se răsfrâng asupra Pământului.

Un studiu realizat din satelit, sponsorizat de NASA în 2007, a demonstrat că nivelurile de lumină solară care au ajuns la suprafaţa terestră în ultimii 60 de ani au scăzut în timp ce s-a observat o reversiune a tendinţei începând cu 1990. Acest lucru s-a putut observa odată ce nivelurile de aerosol au început să scadă datorită Actului pentru aer curat din SUA şi prevederilor Comisiei Europene pentru Protecţia mediului în Europa.

Cel mai probabil este că o parte din această schimbare, în special în Europa, este datorată scăderilor nivelurilor de poluare. Majoritatea guvernelor statelor dezvoltate au făcut eforturi susţinute pentru a reduce nivelurile de aerosoli, lucru care reduce întunecarea globală însă nu reduce extraordinar de mult emisiile de CO2.

Aerosolii de sulf au scăzut semnificativ din 1970 când a fost implementat actul pentru aer curat în Statele Unite şi politici similare în Europa. Actul pentru aer curat a fost reemis în 1977 şi 1990. În conformitate cu EPA, din 1970 până în 2005, totalitatea emisiilor principalelor şase surse de poluare a aerului au scăzut cu 53% în Statele Unite. În 1975, efectul gazelor de seră a început să se manifeste considerabil şi de atunci a rămas un fenomen usor de observat.

RMRST (Reţeaua pentru Măsurarea Radiaţiei pe Suprafaţa Terestră) a făcut măsurători de suprafaţă din momentul înfiinţării acesteia (1990) şi actualizează arhivele periodic. Analiza informaţiilor recente ne arată că suprafaţa planetei primeste cu 4% mai multa lumină solară decât în 1990. Aceste informaţii sunt confirmate şi de studiile sateliţilor NASA.
Relaţia cu ciclul hidrologic

Poluarea făcută de oameni slăbeşte la ora actuală în mod clar ciclul apei în ecosfera terestră, reducând nivelul de ploi şi ameninţând rezervele de apă dulce. Un studiu efectuat în 2001 de către cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Scripss sugerează că particule mici de poluanţi au un efect semnificativ asupra ciclului hidrologic. Profesorul V. Ramanathan spune: „Energia pentru ciclul hidrologic provine de la soare. Pe măsură ce soarele încălzeşte oceanul, apa ajunge în atmosferă şi cade sub formă de ploaie. Dat fiind faptul că aerosolii reduc cantitatea de lumină considerabil, înseamnă că încetinesc şi ciclul hidrologic al planetei”.

Schimbările pe scară globală în modelele meteorologice este posibil să fi fost cauzate de întunecarea globală. Modelele climaterice sugerează speculativ că această reducere în lumina solară la suprafaţă este posibil să fi dus la eşecul monsonului în Africa sub-sahariană, lucru asociat cu foametea ce a urmat secetei Sahel cauzată de poluarea emisferei nordice care răceşte Oceanul Atlantic. Din această cauză, centura de ploi tropicale e posibil să nu fi atins latitudinile nordice, cauzând astfel absenţa ploilor de sezon. Aceasta afirmaţie nu este unanim acceptată şi este foarte dificil de demonstrat.

S-a demonstrat de asemenea că inechilibrul dintre întunecarea globală şi încălzirea globală de suprafaţă conduce la fluxuri de căldură atmosferice cu turbulenţă scăzută. Acest lucru înseamnă evaporare redusă pe plan global şi precipitatii care vin într-o lume mai întunecată şi mai caldă, lucru care ar putea conduce la un mediu cu o atmosfera mai umedă în care plouă mai puţin.

O formă naturală a schimbărilor la scară largă legate de întunecarea globală a fost identificată în 2006 ca fiind cea care a afectat sezonul de uragane în emisfera nordică. Studiul NASA a aflat că majoritatea marilor furtuni de praf din iunie şi iulie în deşertul Sahara au trimis praf peste Oceanul Atlantic şi au cauzat răcirea apelor, oprind dezvoltarea uraganelor.
Relaţia cu încălzirea globală

Unii oameni de ştiinţă consideră la ora actuală că efectele întunecării globale au mascat efectul încălzirii globale într-o măsură şi că reducerea întunecării globale va conduce la viitoare creşteri în temperatură. Conform lui Beate Liepert, „Traim într-o lume care include încălzire globală plus întunecare globală şi acum ne străduim să eliminăm întunecarea globală. Vom ajunge într-o lume cu încălzire globală care va fi mult mai caldă decât ne imaginăm.”Magnitudinea efectului de mascare este unul din problemele esenţiale în schimbarea climaterică cu implicaţii semnificante pentru viitoare schimbări în politicile de mediu şi impactul acestora asupra încălzirii globale.

Cu toate acestea, este mult mai complicat decât o problemă de încălzire sau întunecare globală. Întunecarea globală şi încălzirea globală nu sunt mutual exclusive sau contradictorii. Într’un document publicat pe 8 martie 2005 în Scrisorile de Cercetare Geofizică ale Uniunii de Geofizicieni din Statele Unite, o echipă de cercetare condusă de Anastasia Romanou de la Departamentul de Fizică şi Matematică Aplicată al Universităţii din Columbia, New York, a demonstrat că efectele aparent opuse ale încălzirii globale şi ale întunecării globale pot apărea simultan.

Întunecarea globală interacţionează cu încălzirea globală blocând lumina solară care în alte condiţii ar cauza evaporare şi particulele se ataşează de picăturile de ploaie. Vaporii de apă sunt doar unul din gazele de seră. Pe de altă parte, întunecarea globală este afectată de evaporare şi ploaie. Ploaia are efectul de a curăţa plafoanele de nori poluate.

Climatologii insistă că sursele poluanţilor care cauzează întunecarea globală cât şi gazele de seră care cauzează încălzirea globală sunt probleme grave şi reale care trebuiesc abordate conjunct şi cât mai rapid.
Folosirea aerosolilor în combaterea încălzirii globale

Unii oameni de ştiinţă au sugerat că folosirea aerosolilor poate opri efectele încălzirii globale în cazuri de extremă necesitate. Expertul rus Mihail Budîko a constatat asta foarte devreme. În 1974 a sugerat că dacă încălzirea globală ar deveni o problemă care să ameninţe specia umană, am putea „răcori” planeta arzând sulf în stratosferă, lucru care ar crea o ceaţă. Conform cercetărilor profesorului Ramanathan (1988), o creştere a albedo-ului planetar cu doar 0,5% este suficientă pentru a înjumătăţi efectul dublării cantităţii de CO2 atmosferic.

Cu toate acestea, am avea încă multe probleme cum ar fi:
* folosirea sulfaţilor cauzează probleme de mediu cum ar fi ploaia acidă
* folosirea funinginii cauzează probleme de sănătate la oameni
* întunecarea cauzează probleme ecologice, cum ar fi schimbări în modelele de evaporare şi precipitaţii
* secetele şi/sau precipitaţiile sporite vor cauza probleme agriculturii
* aerosolii au o durată de viaţă relativ scurtă

„Ideea că ar trebui să creştem emisiile de aerosoli pentru a opri încălzirea globală este o înţelegere faustiană pentru că ar implica o creştere permanentă de emisii pentru a echivala gazele de seră acumulate din atmosferă, cu costuri permanent crescânde atât financiar cât şi la nivelul sănătăţii umane”.

În esenţă, sursele, atât de gaze de seră cât şi de particule poluante din atmosferă, trebuiesc adresate şi rezolvate în cel mai scurt timp posibil.
The administrator has disabled public write access.

Re:Ciudatenii... 3 years 7 months ago #7426

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
Trasaturile nefiresti si paradoxale ale ideii de infinit au supus unor grele incercari mintile sclipitoare ale celor mai mari ganditori ai timpurilor. Adevaratele mistere matematice si, in general, ale lumii, se afla la frontiera gandirii noastre. Depasind-o, putem trece dincolo de ceea ce stim ca este posibil si putem incepe sa exploram miracolele universului la extrem. Inca din vremea grecilor antici, invatatii si-au pus problema infinitului, dar primul om care a intrezarit cu adevarat amanunte valabile despre notiunea reprezentata printr-un “opt” dispus pe orizontala a fost remarcabilul vizionar Galielo Galilei.

Infinitul este. Posibil

Infinitul a fost intotdeauna tratat cu un amestec de fascinatie si smerenie. Unii l-au asociat ideii de divinitate, in timp ce altii il privesc ca pe un concept fara valoare practica in lumea reala . Acestia din urma isi argumenteaza pozitia afirmand ca pana si matematica, aparent dependenta de infinit, poate fi facuta recurgand la cantitati inepuizabile, dar finite. Vechii greci erau oarecum incomodati de concept, dat fiind termenul pe care i l-au atribuit, "apeiron", o notiune cu aceleasi conotatii negative pe care civilizatia modenra le intelege prin cuvantul "haos". "Apeiron"-ul era lipsit de control, salbatic si periculos.

Ca atare, Aristotel a "pus la punct" atat de ferm infinitul incat cu greu a mai fost luat in considerare de cineva pana in secolul al XVII-lea. Abordarea lui s-a dovedit extrem de pragmatica. Aristotel a decis ca infinitul trebuie sa existe, doarece timpul pare sa nu aiba inceput, nici sfarsit . De asemenea, nu era posibil ca cineva sa pretinda ca o numaratoare ar fi putut fi terminata vreodata. Daca ar fi existat un anume cel mai mare numar - "maximum", ce era in neregula cu a spune "maximum + 1" sau "maximum + n"? Pe de alta parte, infinitul nu putea exista in lumea reala . Daca ar fi exista, spre exemplu, un corp fizic infinit, spune Aristotel, acesta ar fi fara frontiere - totusi, prin definitie, pentru a fi corp un obiect trebuie sa aiba margini.

Premisa, inteligenta de altfel, a lui Aristotel era, deci, aceea ca infinitul exista si in acelasi timp nu exista. In loc sa fie o proprietate adevarata a ceva real, argumenta el, infinitul exista doar ca posibilitate. El poate exista in principiu, dar nu s-a intamplat niciodata practic. Iar un exemplu foarte plastic dat de marele filosof suna cam asa: "Daca un om dintr-o alta parte a lumii ar veni acum si ne-ar cere sa ii aratam Jocurile Olimpice de care suntem atat de mandri, nu am putea sa o facem. In acest moment, ele nu exista in realitate, dar exista ca posibilitate. La fel, si infinitul se afla intr-o stare de eventualitate". Toata lumea s-a declarat multumita de aceasta "demonstratie" timp de aproape 2.000 de ani din acel moment, pana cand a intrat in scena Galileo Galilei.

Roata imperfecta a lui Galileo

Dupa arestul la domiciliu, din 1634, al lui Galielo, ca urmare a procesului care i s-a intentat pentru eretica sa teorie heliocentrica, omul de stiinta numai inactiv nu a devenit. In acea perioada a scris cartea considerata a fi lucrarea de capatai a activitatii sale stiintifice, denumita "Discursuri si demonstratii matematice privind doua Stiinte noi", echivalenta ca valoare cu "Principia" lui Newton. Cartea a fost scrisa sub forma unei conversatii intre un numar de personaje, abordand in special chestiuni importante din punct de vedere stiintific. In insiruirea narativa, dupa ce au dezbatut si polemizat despre ce anume tine materia unita, personajele au o abatere, aparent mai mult de amorul artei, despre natura infinitului.Galileo a adus in aceasta privinta o serie inedita de abordari, dar doua dintre ele merita notate in special. Prima implica miscarea unei perechi de roti.

Galileo incepe cu roti imperfecte, cu cateva laturi, ca de exemplu de forma unor hexagoane. Rotile sunt tridimensionale - sa ni le imaginam ca si cum ar fi facute din marmura. Hezagonul mai mic este fixat in cel mare, si fiecare se misca pe propria sa ruta orizontala. Rotim agregatul intr-o parte astfel incat sa se miste pe urmatoarea latura. Miscandu-se, roata mare pivoteaza pe unul din colturi si avanseaza pe traseu cu lungimea unei laturi. Dar ce s-a intamplat cu roata mai mica?

Nu doar roata mare s-a miscat pe acea distanta, ci si roata mica; trebuie sa fie asa, deoarece sunt fixate impreuna. Adica ambele roti trebuie sa fi parcurs fix aceeasi distanta intre pozitia lor anterioara si cea de acum. Aterizand pe propria latura urmatoare, roata mica a executat 1/6 dintr-o rotatie completa si pare sa se fi deplasat pe traseul propriu cat lungimea laturii sale; dar lucrurile nu s-au intamplat asa, pentru ca ea a fost miscata pe distanta laturii rotii mari. Asadar, pentru a executa miscarea in surplus si a respecta legile fizicii, roata mica a fost complet ridicata de la traseu si asezata pe latura sa urmatoare. Totul pentru ca, distanta intre pozitia sa initiala si cea actuala trebuie sa fie egala cu dimensiunea laturii rotii mari.

Aici intervine artificiul istet. Galileo si-a imaginat un numar sporit de laturi. Cu cat mai multe laturi, cu atat mai multe seturi de mici miscari pe traseu si mici salturi ale rotii inferioare de pe ruta proprie pe masura ce se invarte. In final, sa ne imaginam ca ducem numarul de laturi la infinit. Sfarsim prin a avea roti circulare.


Infinitul meu e mai mare decat infinitul tau

Invartim din nou cele doua roti, conectate, pe respectivele trasee. Inca o data, ambele parcurg aceeasi distanta, sa spunem, un sfert din circumferinta rotii mari. Sau asa ar trebui, pentru ca acum, ceva straniu s-a intamplat. Marginea rotii mari s-a rotit cu un sfert din circumferinta ei pe traseul propriu. Marginea rotii mai mici s-a invartit doar cat un sfert din propria sa circumferinta, mai mica. Totusi ea trebuie sa se fi deplasat pe aceeasi distanta ca roata mare, insa fara a mai parasi ruta. Nu exista salturi, sau cel putin asa pare.

Ceea ce si-a imaginat Galileo ca se intampla in acest caz este ca pe masura ce roata mai mica se invarte, un numar infinit de mici hop-uri infinitezimale se intampla pentru a acoperi diferenta dintre circumferinta rotii mici si distanta pe care se deplaseaza. Infinitul a intrat in scena printr-un dispozitiv fizic capabil sa faca sa se intample ceva aparent imposibil. Concluziile trase de personajele lui Galileo, Simplicio si Salviati, au fost ca exista un numar infinit de puncte pe o roata circulara si un numar infinit de puncte pe cealalta. Dar cumva, desi fiecare are o infinitate de puncte, una a parcurs o distanta mai mare decat cealalta. O infinitate era astfel la fel ca cealalta si in acelasi timp mai mare.

Suna confuz, pentru ca este o problema sa gestionam infinitul cu mintile noastre finite, dupa cum Salviati recunoaste in carte. Al doilea model propus de el este cel al patratului; nu forma geometrica, ci patratul unui numar, adica orice numar inmultit cu el insusi. Asadar, isi imagineaza numerele intregi, inmultinu-l pe fiecare cu sine. Pentru absolut orice numar intreg exista un patrat. Avem un numar infinit de numere intregi si, deci, un numar infinit de patrate cu o corespondenta de unu la unu. Dar iata prinsoarea. Exista o multime de numere care nu reprezinta patratul perfect pentru nimic. Asadar, desi exista un patrat pentru absolut orice numar intreg - un set infinit - exista chiar mai multe numere individuale decat patrate perfecte. Din nou, infinituri diferite. Galileo a descoperit ceva foarte special despre infinit. Regulile normale ale aritmeticii nu i se aplica. Pot exista, efectiv, infinituri "mai mici" si infinituri "mai mari", unul substituit celuilalt, care este de aceleasi dimensiuni cu el, infinit. Adevaratele implicatii ale cugetarilor lui Galileo au avut nevoie de peste 300 de ani pentru a iesi la lumina, dar chiar si asa, el a sadit samanta a tot ceea ce avea sa urmeze in legatura cu infinitul.

Fibbonacci si proportia de aur

O pictura, o sculpltura, o lucrare arhitecturala sunt toate organizate prin masuri si rapoarte gratios echilibrate. Infinitul insusi, in matematica, se afla ascuns, tocmai in aceasta arta a proportiilor. Care dreptunghi are cel mai placut raport intre lungime si latime, spre exemplu? Oricine poate face un experiment in aceasta directie si poate incerca, singur, sau acompaniat, sa aleaga raportul pe care il gaseste cel mai potrivit. Este raportul dintre latime si lungime apropiat de 2x3, 3x5, 5x8 - dimensiunile standard ale carnetelelor si ale fotografiilor? Sau apropiat de o alta pereche de numere adiacente din secventa: 1,1,2,3,5,8,13,21,34,55,...? Leonardo don Pisa, poreclit Fibonacci, a fost un matematician italian de la inceputul secolului al XIII-lea, care a aratat felul in care se formeaza aceasta eleganta secventa de numere, conectata cu intelegerea noastra fata de ce anume inseamna proportii multumitoare. Secretul formarii celebrului sir de numere este formarea fiecarui numar prin insumarea celor doua precedente.

Dar ce legatura exista intre aceasta insiruire si proprotii potrivite? Marele Piero della Francesca a scris o carte "Despre Proportia Divina", iar in picturile lui a incadrat partile si intregul in chenare cu ratiile lui Fibonacci. Leonardo da Vinci a observat ca crengile copacilor, escaladand spiralat trunchiul, se distanteaza intre ele intocmai conform acelorasi proprotii. Virtual, toti artistii lucreaza pe baza acestor principii, fie ca isi dau sau nu seama. Conurile de brad si cochiliile de melci, coarnele cerbilor, liniile trasate printre sirurile de seminte ale florii soarelui - iar si iar aceste ratii Fibonacii apar in natura. Dar numai in matematica, arta infinitului, aceste ratii sunt trecute din vizibil in extrema invizibila (1/1, 2/1, 3/2, 5/3, 8/5, 13/8 etc) spre definirea unei anumite valori, denumita Calea sau Ratia de Aur (aproximativ 1,618), care descrie proportia ideala pe care proportiile finite din arta si natura doar o aproximeaza.

A n-a dimensiune?

Dar este acesta idealul divin sau diabolic? Pentagrama, steaua cu cinci colturi, semnul Artelor Negre si capcana pentru Mefistofel, este realizata din segmente care respecta intocmai aceasta ratie de aur. Oare stau ingerii luminii sau cei ai intunericului in spatele matematicianului aflat in cautarea infinitului? Arta si matematica sunt ambele dependente de echilibru, iar echilibrul matematicii este stocat in ecuatii.Ecuatiile sunt Cubismul matematicii. Sa luam ca exemplu cele cinci solide platonice: tetraedrul, cubul, octoedrul, dodecaedrul si icosaedrul), pe care Kepler le-a vazut ca emblematice pentru Univers. Le putem gasi peste tot in natura si in arta, sunt ceea ce unii denumesc "caramizile spatiului". Cat sunt de diferite una de cealalta, totusi, o singura ecuatie le aduce la un numitor comun. Ajunge sa numaram colturile oricarei forme si sa notam rezultatul cu C. Adaugam numarul laturilor si numim rezultatul L, precum si numarul fatetelor, F. Ce aflam? Pentru tetraedru: C=4, L=6, F=4. Pentru cub: C=8, L=12, F=6. Putine lucruri in comun. Si totusi, vom constata, iar acest lucru se aplica si in cazul celor 3 poliedre ramase precum si al tuturor de peste ele, ca in fiecare caz C-L+F=2. Este o forma de infinit, una care se afla in spatele tuturor artelor noastre, chiar si a muzicii, ale carei armonii sunt expresia auditiva a proportionalitatii.

Cubul despre care tocmai am vorbit are 8 colturi, 12 laturi si 6 fatete. Ce putem spune insa despre cuburile in patru dimensiuni? Ce putem spune despre patru dimensiuni pur si simplu? Uimitor, dar destule. Nu putem privi un cub cvadridimensional dar ne putem gandi la el, spun cercetatorii. Are 16 colturi, 32 de laturi si 24 de fete. Sa continuam? Un cub in sapte dimensiuni are 672 de fete. Unul decadimensional are 5.120 de laturi.
Si se poate continua, deoarece adevarata natura a matematicii este le limita gandirii noastre. De aceea, infinitul nu ar trebui privit ca o enigma matematica ce trebuie dezlegata, ci ca o cheie a vietii insasi, pe care, intelegand-o, ne vom elibera de toate constrangerile mintilor noastre limitate si vom putea avea si intelege Universul. Pentru ca infinitul nu este doar in spatiul cosmic ale carui frontiere nu le percepem, ci chiar si in ultimul fir de nisip de sub talpile noastre.


s: www.descopera.ro/stiinta/6368472-arta-in...matematica-imposibil
The administrator has disabled public write access.

Re:Ciudatenii... 3 years 7 months ago #7571

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
10 minuni ale lumii despre a caror existenta nu stiai

Expresia „cele 7 minuni ale lumii” s-a impamantenit in constiinta maselor sub forma acelor realizari ingineresti de exceptie din lumea antica, stereotip ce i-a privat pe multi de descoperirea, fie ea si pe hartie sau pe ecranului computerului, a celorlalte „minuni” create de-a lungul timpului de om sau de natura. Demersul nostru este acela de a va aduce in fata 10 destinatii despre a caror existenta, cei mai multi dintre noi, nici macar nu aflasera vreodata, 10 destinatii uluitoare ce ar merita oricand o pozitie fruntasa pe lista celor mai frumoase locuri de pe Pamant.

10.Terasele de orez din Banaue - Filipine

Terasele de orez din Banaue au cel putin 2000 de ani vechime si au fost sapate pe coastele muntilor filipinezi de catre stramosii localnicilor de astazi. Filipinezii le mai numesc si "A opta minune a lumii", termen deloc exagerat daca ne gandim ca totul a fost realizat cu un minim de echipament si utilaje, in cea mai mare parte fiind construite manual. Situate la o altitudine de circa 1500 de metri, terasele de orez acopera o suprafata uimitoare de 10.360 de kilometri patrati si inca sunt irigate de un sistem ingenios ce s-a pastrat din Antichitate. Se spune ca daca toate trepetele teraselor ar fi puse cap la cap, lungimea lor ar egala jumatate din lungimea Ecuatorului. Localnicii le folosesc si astazi pentru a planta orez si legume, iar lucrarile de consolidare si intretinere a teraselor au loc in fiecare an din cauza eroziunii puternice. Terasele de orez din Banaue au fost incluse in patrimoniul UNESCO in anul 1995.

9.Sigiriya - Sri Lanka

Sigiriya, sau Stanca Leului, este o fortareata antica sapata pe varful unei stanci uriase din centrul districtului Matale din Sri Lanka. Chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioara a fortaretei, stanca inca este inconjurata de reteaua de gradini, rezervoare de apa si structuri adiacente unei asemenea constructii. Una dintre cele mai populare atractii ale anticei fortarete o reprezinta frescele ce acopera intregul perete vetic al cetatii. Intinse pe o suprafata lunga de 140 de metri si inalta de 40 metri, ele sunt considerate unice, atat ca stil cat si ca mod de realizare. Fortareata a fost construita in timpul regelui Kassapa (477 - 495 d.Hr.) si a intrat inca din anul 1982 in patrimoniul UNESCO. Sigiriya a fost locuita inca din preistorie, ea devenind loc sfant al preotilor budisti inca din secolul al V-lea i.Hr.

8.Turnul lui Hercule - Spania

Turnul lui Hercule (Torre de Hercules) este un stravechi far roman situat pe o peninsula, la doar 1,5 kilometri de orasul La Coruna, Spania. Insusi numele de Corunna se spune ca deriva de la vechile coloane (columna) romane din zona. Farul are 55 de metri inaltime si peste 1900 de ani vechime. A fost reamenajat in anul 1791 si este cel mai vechi far roman din lume aflat inca in functiune. In acelasi timp, Turnul lui Hercule este al doilea far ca marime din Spania. Din anul 2009 a fost inclus pe lista monumentelor aflate in patrimoniul UNESCO.

7.Torun - Polonia

Cei care indragesc turismul in locuri incarcate de istorie, pot gasi la Torun destinatia ideala pentru acest gen de calatorii. Oras natal al lui Nicolaus Copernic, Torun isi pastreaza inca aspectul medieval fapt ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Situat pe malul Vistulei, in nordul Poloniei, orasul are o vechime impresionanta, dovezile arheologice aratand ca zona era locuita inca din anul 1100 i.Hr. Totusi, primul fort si primele constructii cu adevarat durabile au fost ridicate in secolele VII-XIII. In aceeasi perioada, mai precis intre anii 1230-1231, ordinul Cavalerilor Teutoni a finantat ridicarea unui castel in imediata vecinatate a localitatii. Cinci decenii mai tarziu, orasul atinsese deja zidurile cetatii, aceasta devenind parte a Torun-ului si, impreuna, au intrat in Liga Hanseatica, ceea ce a dus la transformarea asezarii intr-un important centru comercial medieval. Dupa cum lesne se poate observa si din fotografii, infatisarea Toron-ului nu difera cu mult de cea de acum opt secole.

6. Pesterile Ajanta - India

Pesterile Ajanta din Maharastra, India, dateaza din secolul al V-lea i.Hr. si contin picturi si sculpturi considerate varfuri ale artei religioase budiste. Ele au fost abandonate de catre creatorii lor in anul 480 d.Hr., ramanand in urmatorii 1300 de ani complet uitate pana si de localnici. In primavara anul 1819, insa, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri in India a patruns intamplator intr-una dintre grotele artificiale acoperite complet de vegetatia luxurianta. Desi devenisera un loc in care se mai refugiau numai pasarile, liliecii si animalele de mici dimensiuni, pesterile au revenit atunci in atentia publicului international mai puternic ca niciodata. Din anul 1982, pesterile Ajanta au intra in patrimoniul UNESCO. Una dintre atractiile neobisnuite, si de data mai recenta, este chiar semnatura ofiterului britanic, John Smith, inca vizibila pe unul dintre peretii pesterii.

5.Biblioteca lui Celsus - Turcia

A fost construita in anul 135 d.Hr. in memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, un popular consul roman din anul 92 si guvernator al Asiei din anul 115, chiar de catre fiul acestuia, Gaius Julius Aquila. Biblioteca si urias mormant al lui Celsus, monumentul a pastrat intre zidurile sale peste 12.000 de manuscrise de o valoare inestimabila. Este cu atat mai neobisnuit cu cat romanii nu isi ingropau mortii in biblioteci (nu o faceau nici macar intre zidurile oraselor), ceea ce nu face decat sa sublinieze inalta apreciere de care se bucura eruditul Celsus Polemaeanus. In acelasi timp, este dovada faptului ca romanii erau dornici sa isi extinda cultura in toate colturile imperiului, numai un astfel de argument putand explica ridicarea in Asia Mica a uneia dintre cele mai impunatoare biblioteci din toata istoria Romei. Reamenajata, fatada cladirii este un exemplu graitor al frumusetii arhitecturii publice romane. Imaginea aceleiasi fatade a fost imprimata pe una dintre fetele vechii bancnote de 20 de milioane de lire turcesti (intre 2001 - 2005), fiind apoi preluata pe bancnota noua de 20 de lire.

4. Nessebar - Bulgaria

Construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria si situat intre Varna (100 km.) si Burgas (35 km.), Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase ale Europei, cu o istorie continua ce se intinde pe aproape 3200 de ani. Denumita si Perla Marii Negre, mica asezare este situata pe o insula de 350 pe 800 de metri, legata de tarmul continental printr-un dig. La Nessebar inca sunt locuite cladirile de lemn, tipic marinaresti, ale vechilor pescari greci si bulgari, fapt ce confera un plus de savoare unei localitati ce atrage an de an zeci de mii de turisti. Pe langa aspectul sau medieval si monumentele ce dateaza inca din primele secole de dupa Hristos, Nessebar se bucura de una dintre cele mai frumoase plaje de la Marea Neagra, nisipul extrem de fin fiind deja celebru printre amatorii de plimbari romantice la malul marii. Mica localitatea bulgareasca, cu doar 10.000 de locuitori, a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1983.

3. Bagan - Myanmar

Bagan, denumit pe vremuri si Pagan, este un urias oras medieval burmez, situat in centrul Myanmarului, in districtul Mandalay. Pe numele sau originar, Arimaddanapura sau Arimaddana, Bagan a fost construit intre anii 1000 si 1200 d.Hr. si a fost, de-a lungul timpului, capitala mai multor regate burmeze. In prezent, un scandal urias se leaga de stravechea asezare din Myanmar, asta ca urmare a refuzului UNESCO de a introduce unul dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate orase medievale in patrimoniul acestei prestigioase organizatii. Motivatia reprezentantilor UNESCO a fost aceea ca juntele militare din Myanmar au inlocuit multe dintre constructiile originale cu unele noi, ce nu au legatura cu Primull Regat Burmez, fapt dezmintit de autoritatile din Myanmar. Mai mult, acestea din urma sustin ca decizia de a nu include Bagan in patrimoniul UNESCO tine strict de interesele politice din zona.

2.Leptis Magna - Libia

Proeminent oras din stravechiul Imperiu Roman, Leptis Magna a fost abandonat in anul 650 de catre locuitorii sai, din cauza repetatelor atacuri berbere si ca urmare a cuceririi Tripolitaniei de catre arabi. Cu toate acestea, chiar daca doar ruinele mai amintesc de gloria sa de odinioara, Leptis Magna este inca in masura sa dea fiori celor ce il viziteaza. Ruinele se afla la circa 130 de kilometri est de Tripoli si sunt catalogate si astazi drept unele dintre cele mai frumoase si mai impunatoare vestigii romane din bazinul mediteraneean. Orasul a fost fondat de catre fenicieni in jurul anului 1100 i.Hr, dar nu si-a atins maretia decat in momentul in care Cartagina a ajuns sa domine Marea Mediterana. A devenit parte a Imperiul Roman in anul 146 i.Hr., fiind apoi cucerit de catre vandalii lui Genseric in anul 439. Recucerit de generalul bizantin Belizarie in anul 543, Leptis Magna a devenit imediat capitala provinciei Imperiului Bizantin. Situl a devenit parte a patrimoniul UNESCO inca din anul 1982.

1. Valea Florilor din Himalaya - India

Aproape inaccesibila turistilor din cauza altitudinii ridicate la care se afla si a distantei uriase fata de cea mai apropiata localitate, Ghangaria (aproape 8 ore de urcat pe versantul himalayan), Valea Florilor a fost si este considerata unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Prezenta inclusiv in mitologia hindusa, ea a fost redescoperita publicului international in anul 1931, atunci cand un alpinist britanic, Frank S. Smythe, a ajuns intamplator la marginea uriasei gradini naturale. Sute de flori salbatice, cu tot atatea culori diferite, acopera complet aceasta depresiune din Himalaya, creand un spectacol ce iti taie respiratia. In prezent, Valea Florilor face parte din Parcul National Nanda Devi (parc ce acopera o suprafata de peste 85.000 de kilometri patrati) si a fost inclusa, in anul 1988, in patrimoniul UNESCO. Localnicii sunt convinsi si astazi ca valea este locul in care inca salasluiesc zanele si spiridusii.

Intreaga poveste aici : http://travel.descopera.ro/5773975-10-minuni-ale-lumii-despre-a-caror-existenta-nu-stiai
The administrator has disabled public write access.

Re:Ciudatenii... 3 years 7 months ago #7602

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
Un bust egiptean vechi de 3.000 de ani, expus intr-un muzeu din Statele Unite, atrage milioane de vizitatori dintr-un simplu motiv: seamana izbitor de bine cu Michael Jackson.

Bustul se afla la Muzeul Field, Chicago, din 1988, insa abia acum vizitatorii au observat asemanarea acestuia cu regele muzicii pop.

Pana si nasul chipului din piata distrus de trecerea timpului aduce foarte mult cu imaginea starului de pe vremea cand avea probleme cu fata.

"Asemanarea dintre statuie si Michael Jackson este incredibila. Nu stiu daca starul a vizitat vreodata muzeul", a declarat purtatorul de cuvant al muzeului.

Se pare ca bustul a fost realizat intre anii 1550 I.H si 1050 I.H.
The administrator has disabled public write access.

Re:Ciudatenii... 3 years 7 months ago #7867

  • cry_ss
  • cry_ss's Avatar
  • OFFLINE
  • Moderator
  • cry_ss@tigra.ro
  • Posts: 2323
  • Thank you received: 77
  • Karma: 33
Gandacii de bucatarie – arma impotriva celor mai virulente bacterii

In creierul unor insecte precum gandacii de bucatarie si lacustele, oamenii de stiinta au descoperit molecule cu un puternic efect antibiotic, care ar putea fi folosite pentru prepararea unor medicamente utile in lupta cu microbi periculosi, precum MRSA sau E. coli.

Cercetatorii de la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie, au testat 9 substante extrase din tesuturile insectelor , constatand ca aceste molecule sunt capabile sa distruga MRSA si E. coli in proportie de 90%, fara a afecta celulele umane.

Moleculele descoperite ar putea sta la baza unor noi antibiotice, lipsite de efecte secundare si foarte eficiente. Asemenea medicamente sunt tot mai necesare in conditiile in care numeroase tulpini bacteriene devin rezistente la actiunea antibioticelor uzuale.
The administrator has disabled public write access.
Moderators: mxxa, Ady, cry_ss, 24DEI, blackshaddow, Opel
Time to create page: 0.256 seconds
Powered by Kunena Forum ::